Neecologizarea iazurilor de steril şi a fostelor perimetre miniere ar putea avea repercusiuni grave, nu numai asupra mediului, ci şi asupra bugetului public! Prin tratatul de aderare la UE, România s-a angajat să rezolve această problemă până în 2014, ceea ce e imposibil.
Documentele ministeriale scriu negru pe alb că: „iazurile de decantare neecologizate pot afecta terenurile din împrejurimi, în cazul în care barajele de decantare cedează, prin contaminarea cu metale grele, cianuri şi alte elemente excesive. Iar, din datele inventarierii oficiale rezultă că acest tip de poluare afectează 6.077 ha în 30 judeţe, din care 5.412 ha sunt afectate în mod excesiv”.
Iar Maramureşul se află în top, cu una dintre cele mai mari suprafeţe contaminate din ţară: Maramureş - 617 ha (Alba-373 ha, Bacău–340 ha, Caraş-Severin – 629 ha, Cluj-344 ha, Dolj-670 ha, Harghita 227 ha, Hunedoara 735 ha etc).
În marea majoritate a cazurilor, închiderea acestor depozite nu s-a realizat în conformitate cu normele europene în vigoare sau nu s-a realizat deloc, astfel că suprafeţele respective au devenit “situri contaminate”. Închiderea depozitelor de deşeuri neconforme în paralel cu deschiderea altor depozite noi, ecologice, trebuie să constituie una dintre priorităţile de top ce trebuie corelate cu prevederile Directivei 99/31 privind depozitele de deşeuri.
Prin Tratatul de Aderare, România şi-a asumat o serie de obligaţii clare care privesc inclusiv deşeurile miniere. Nerespectarea acestora poate atrage declanşarea procedurii de infringement şi, implicit, nişte amenzi uriaşe, estimate de oficiali la 200.000 de Euro pe zi.
Prin „Documentul de poziţie al României Capitolul 22-Protecţia Mediului înconjurător“, ţara noastră s-a obligat să implementeze acquis-ul comunitar privind acest capitol până la data aderării (01.01.2007), însă cu câteva de
