De cateva saptamani asistam la un adevarat razboi mediatic al Germaniei impotriva interceptarilor americane pe urma dezvaluirilor agentului Snwoden. Isteria publica se explica si prin sentimentele de natura umana si de compasiune, probabil mai mult fata de Angela Merkel in calitate de mama a Europei, decat fata de functia de Cancelar al Germaniei.

Zidul suprapartinic format de la verzi, la social-democrati si socialisti in jurul Cancelarului ne face sa si uitam ca, acum nici o luna in urma, nemtii au avut alegeri parlamentare. Inaltii demnitari din conducerile partidelor politice doresc chiar sa-l aduca pe Snowden in Germania si sa-i acorde azil politic.

Pentru o natiune culturala precum este cea Germana, numele Snowden este de-a dreptul emblematic. Pe fondul similitudinilor istorice intre emanciparea Germaniei fata de Franta, proclamand Reichul la Paris dupa lupta de la Sedan in 1870 si emanciparea Germaniei fata de SUA, prin dezvaluirile lui Snowden, pare sa fie mai mult decat o intamplatoare alegorie cu numele Sedan - Snowden.

Sa recapitulam pe scurt antecedentele victoriei de la Sedan. Dupa ce tronul Spaniei devenise vacant, Bismarck si-a dorit un membru al familiei Hohenzoller pe tronul Spaniei. Franta nu a agreat ideea de a fi inclestata de doua state la nord si la sud cu Hohenzolleri pe tron si a apelat, prin intermediul ambasadorului ei, la Regele Wilhelm I al Prusiei, care se afla in vacanta in statiunea Ems. Ambasadorul francez l-a rugat pe Rege sa publice o declaratie prin care se angaja sa nu sustina instaurarea unui Hohenzoller pe tronul Spaniei. Monarhul a refuzat sa dea o astfel de declaratie si a trimis lui Bismarck o telegrama prin care i-a comunicat discutia cu ambasadorul Frantei. Bismarck s-a folosit de aceasta telegrama, intrata in istorie sub numele de Depesa de la Ems, pentru o scurta declaratie de presa. Modificarile fac