Te cam pun pe gânduri, cetãtean al acestei tãri fiind, declaratiile recente ale lui Ponta. Vinerea trecutã, întrebat despre cazul fostului sef al BCCO Alba, Traian Berbeceanu, Ponta spunea cã vrea sã se asigure cã “se va face dreptate”, cã se asteaptã ca, în acest caz, sã fie aflat “tot adevãrul”. Nu doar în cazul ãsta, as adãuga eu, ci în mii, poate zeci de mii de alte cazuri… De ce trebuie sã ne punã pe gânduri astfel de declaratii? Pãi, e simplu: nu pentru cã vin de la prim ministrul unei tãri, ci pentru cã vin din partea unui fost procuror, adicã de la un bun cunoscãtor al sistemului, cu bunele (putine) si relele lui (prea multe pentru a fi numãrate). Cum adicã “reglare de conturi între institutii”? Sã stie Ponta mai mult decât spune? Pentru un om atât de preocupat de imaginea sa publicã, mã îndoiesc de faptul cã Ponta a deschis gura aiurea. Asa cã, încã o datã: oare ce-o fi vrut el sã spunã? Cumva cã Berbeceanu, declarat “politistul anului” nu cu multã vreme în urmã, poate fi victima intereselor unor institutii? Cã e un “vinovat de serviciu” cumva? Deschid o parantezã: poate vã mai amintiti cã, nu demult, scriam cã fiecare judet pare sã-si contureze astfel de vinovati de serviciu. În orice colt de tarã trebuie sã fie un “rãu” pe care, cu probe sau fãrã, trebuie sã-l dãm drept exemplu de bune practici în lupta împotriva coruptiei. Un astfel de exemplu – clasic, dealtfel, este fostul premier Adrian Nãstase. Domnia sa a fost condamnat în baza unor probe imaginare, a unor eseuri scrise de un procuror cu un vag har literar. În fata unei asemenea absurditãti, cred cã Adrian Nãstase nu a avut, din start, nicio sansã. În plus, la condamnarea lui a contribuit si un cumul nefast de factori: agresivitatea procurorului si lipsa de reactie a judecãtorilor. Dar, ce sã-i faci? În România, procurorul pare-se cã e mai tare decât judecãtorul, realitate care se poate proba si