Mare parte din operele lui Liviu Rebreanu sunt inspirate de diverse personaje sau locuri de care s-a batut scriitorul de-a lungul vietii. Este si cazul romanului „Padurea Spanzuratilor”, la care a lucrat timp de patru ani, si care a fost inspirat tocmai de executia fratelui sau Emil, aflat pe front.
„Spanzurarea fratelui meu, ofiter in armata austro-ungara, la Ghimes, ca «dezertor», de catre unguri mi-a sugerat ideea Padurii Spanzuratilor. Viziunea tragica a «padurii» mi-a fost inoculata de o serie de fotografii trimise de Cehoslovacia la Liga Natiunilor, fotografii ce reprezentau padurile «tradatorilor de patrie», cehoslovaci spanzurati de armata austro-ungara pentru «tradare» - pentru iubirea patriei lor adevarate”, povestestea Liviu Rebreanu.
Acesta mai spune ca romanul sau este „oarecum alaturi de realitate”, pentru ca fratele sau a fost un nationalist fara scrupule. Scriitorul a umanizat insa eroul, pentru ca, spune el, un personaj precum fratele sau nu inspira decat cel mult o poezie patriotica.
Emil Rebreanu s-a nascut in 1891, fiind al cincilea dintre cei 14 frati. A absolvit liceul in anul 1913, inscriindu-se mai apoi la Facultatea de Drept din Cluj. Este nevoit sa intrerupa studiile la izbucnirea primului razboi mondial. Este trimis pe front in Galitia, Rusia si Italia, fiind ranit de mai multe ori in lupta. La doar un an de cand a pasit pe frontul de lupta este avansat sublocotentent, primind in semn de recunoastere decoratia austro-ungara „Medalia de aur pentru vitejie”.
Drama lui Emil Rebreanu incepe in 1917, cand regimentul sau este trimis sa lupte pe frontul romanesc. In 12-13 mai 1917, Emil este acuzat de crima, de dezertare si spionaj, fiind condamnat la moarte. Cu o seara inainte sa fie acuzat a parasit infirmeria brigazii, unde, se pare i se stabilise domiciliu obligatoriu, cu intentia sa treaca linia fro
