Nu mai e un secret: politica argeseana a inceput să pută, nene, a cocotă mofturoasă. Nici măcar ca simplu cetăţean nu mai e greu să observi că toţi cei care ne conduc prin voia noastra nu au prea multă treabă cu oropsitul popor. Aleşii parcă joacă la păcănele. Trag de manetă cu nerv şi fără să le pese de asistenţă până le ies schemele.
Lupta pe ciolan, sau cât a mai rămas din e,l se duce la vedere. Puterea nu se mai bate cu opoziţia. Puterea este ca un balaur cu două sau mai multe capete care, acum, vor să se înghită reciproc. Foamea e mare!
În Argeş dihonia este în toi. Până şi cel mai dezinteresat argeşean ştie că Vasilică nu se înţelege deloc cu Drăghici, că Iani Popa e la cuţite cu Pendiuc sau că Nicolescu ii va pîrli de tot pe cei care nu-l mai asculta sau recunosc ca mare sef de trib. Înjurătura ca pe maidan este mereu pe buzele celor cu moft şi ştaif.
Asistăm fără a putea face nimic, deocamdată, la o nouă formă de comunicare politică. Atât mai pot aleşii. Să vomite, să îi considere duşmani pe cei care nu le trag limbi în urechi, ca sa nu zic altundeva. Diletanţii au devenit consilieri de taină. Meseriaşii tac chitic prin birouri de teamă să nu fie turnaţi la şef sau unşi nedrept cu păcura minciunii. E clar, de indivizi gen Dinu Păturică nu ducem lipsă. Prin partide sunt cu duiumul mai ales la PSD. Curios sau implacabil, mai bine spus, din toata această luptă surdă pentru ciolan, din aceasta tiganeala mediocră care cu siguranţă se va amplifica dupa 1 ianuarie, va fi si un castigator. Făra a da prea multe detalii va spun ca acela va fi poporul argesean. In scurt timp acesta va avea sansa uriasa de a iesi de sub mantia rosie a PSD. Ca o va schimba cu cea galbena, e alta poveste dar care depinde in mare masură de evolutia orgoliilor uriase din interiorul PSD. Premisele sunt datatoare de sperante si, pentru cine nu a observat inca, trebuie pun
