România se află într-un cerc vicios. Tinerii cu minţi luminate pleacă în valuri din ţară, profesorii buni se împuţinează văzând cu ochii, se munceşte din ce în ce mai puţin şi mai fără speranţă, pentru că performanţa nu mai e răsplătită. Şi astfel, de ani buni, toţi ne-o iau înainte. “Speranţa României e în minţile luminate ale tinerilor care s-au pregătit aici, dar care au plecat din ţară. Ar trebui să ajungă ei la putere şi să facă treabă bună, să ne putem descurca. Polonezii se descurcă, ungurii la fel, toţi se mişcă înainte, doar noi nu” – spun tot mai multe voci. Şi asta în ciuda faptului că la olimpiadele internaţionale România ocupă locuri fruntaşe printre ţările europene, înaintea englezilor, germanilor, francezilor şi italienilor. Poate că aceşti tineri luminaţi ai noştri ar trebui să se întoarcă aici şi să răsplătească, într-un fel, ţara asta care a investit în ei. Chinezii îşi dau doctoratul în străinătate, dar la final se întorc toţi acasă. Aşa se explică creşterea economică a Chinei. La noi, e-adevărat, condiţiile sunt altele, dar trebuie să punem mână de la mână şi fiecare să contribuim pentru ca ţara să meargă înainte. Sunt prea puţini cei care s-au întors. E-adevărat însă că, fără o motivaţie puternică, nimeni nu-şi lasă un orizont deschis pentru a se întoarce acolo de unde a mai plecat o dată. Altfel spus, tinerii ar avea unde să se întoarcă, ar avea la cine, dar n-ar avea la ce. Iar amintirea obstacolelor de care li s-au izbit părinţii şi rememorarea unor umilinţe la care au fost supuşi doar pentru că nu aveau un munte de bani, deşi aveau minţi luminate, sunt, din păcate, motive suficiente să nu revină. Personal, cunosc destule cazuri în care tineri ingineri, absolvenţi ai unor facultăţi de prestigiu, nu îşi găsesc loc de muncă în ţară, dar totuşi mai încearcă. Din păcate, mai toţi se complac între timp să lucreze în alte domenii, mult sub capa