De câteva săptămâni asistăm la un adevărat război mediatic al Germaniei împotriva interceptărilor americane pe urma dezvăluirilor agentului Snwoden. Isteria publică se explică și prin sentimentele de natură umană și de compasiune probabil mai mult față de Angela Merkel în calitate de mamă a Europei decât față de funcția de Cancelar al Germaniei.

Zidul suprapartinic format de la verzi, la social-democrați și socialiști în jurul Cancelarului ne face să și uităm că acum nici o lună în urmă nemții au avut alegeri parlamentare. Înalții demnitari din conducerile partidelor politice doresc chiar să-l aducă pe Snowden în Germania și să-i acorde azil politic.

Pentru o națiune culturală precum este cea germană, numele Snowden este de-a dreptul emblematic. Pe fondul similitudinilor istorice între emanciparea Germaniei față Franța, proclamând Reichul la Paris după lupta de la Sedan în 1870, și emanciparea Germaniei față de SUA, prin dezvăluirile lui Snowden, pare să fie mai mult decât o întâmplătoare alegorie cu numele Sedan - Snowden.

Să recapitulăm pe scurt antecedentele victoriei de la Sedan. După ce tronul Spaniei devenise vacant, Bismarck si-a dorit un membru al familiei Hohenzoller pe tronul Spaniei. Franța nu a agreat idea de a fi încleștată de două state la nord și la sud cu Hohenzolleri pe tron și a apelat prin intermediului ambasadorului ei la Regele Wilhelm I al Prusiei care să află în vacanță în stațiunea Ems. Ambasadorul francez l-a rugat pe Rege să publice o declarație prin care se angaja să nu susțină instaurarea unui Hohenzoller pe tronul Spaniei. Monarhul a refuzat să dea o astfel de declarație și i-a trimis lui Bismarck o telegramă prin care i-a comunicat discuția cu ambasadorul Franței. Bismarck s-a folosit de această telegramă, intrată în istorie sub numele de ”Depeșa de la Ems”, pentru o scurtă declarație de presă. Modificările făcute de