Are doar 27 de ani. Cu nişte ochi verzi care le face pe femei să se piardă atunci când îl privesc şi cu un zâmbet larg, nici n-ai zice că e ţintuit într-un scaun cu rotile. Paralizat de la piept în jos, George Baltă este un campion, chiar dacă un accident îngrozitor i-a schimbat, fulgerător, destinul şi i-a năruit sumedenie de vise. Se întâmpla în martie 2006. “Aveam 20 de ani, 1,83 m înălţime, 92 kg. La momentul ăla puteam să jur că pot muta munţii din loc, însă nu a fost aşa. O secundă a fost de-ajuns să-mi schimbe viaţa. Ieri împingeam 110 kg la piept, azi nu-mi pot duce mâna să mă scarpin în cap. Ce se întâmplă cu mine? Scurt: fractură de coloană”. Povestea lui George ar cutremura pe oricine. El e însă un optimist. Libertatea: George, ai rămas paralizat la 20 de ani, în urma unui banal meci de rugby. Cum s-a întâmplat?

George Baltă: Era un meci de pregătire între echipa naţională U19 şi Olimpia Bucureşti, echipa unde activam eu. Mai erau cam 10 minute până la finalul meciului, când la o legare în grămadă ordonată am primit o lovitură în ceafă de la un adversar. Bărbia mi-a fost împinsă in piept şi am căzut pe spate ca electrocutat. Spun electrocutat pentru că asta am simţit, ca şi cum corpul meu a fost străbătut de un impuls electric de la gât până în tălpi. La cât timp ai aflat că vei rămâne imobilizat în scaunul cu rotile?

Din momentul accidentului am fost conştient că ceva nu e bine. Toată lumea se agita în jurul meu, dar nimeni nu îmi spunea ceva clar, toţi mă încurajau. După cele 21 de zile critice de după operaţie mi s-a spus că va trebui să urmez un program de recuperare. Cât? Nimeni nu ştie. Declarai, la un moment dat, că două zile nu ai mâncat, nu ai băut, ci doar ai plâns.

Am să fac o glumă şi am să zic că au fost două zile de post. Au fost rezultatul vizitei doamnei psiholog a spitalului care mi-a spus că nu o să mă mai fac bine niciodat