Oferta publică "Romgaz" s-a terminat. S-ar spune cu succes. Din partea mea, am mai multe nemulţumiri decât satisfacţii. Este clar că mă număr printre investitorii mici de retail. Am subscris numai câteva mii de acţiuni, nu multe, deoarece o parte din banii de bătrâneţe erau pe depozite neajunse la scadenţă, cu dobândă fixă mare, de 6-6,5%. Pentru a subscrie, atât cât am subscris, am anulat toate depozitele care au ajuns la scadenţă în ultimele 2-3 luni şi am pierdut o diferenţă de 3% între dobânda la depozitul la termen şi cel de economii. Altă nemulţumire este că am fost obligat să depun toţi banii cash, la preţul cel mai mare de ofertă, de 32 lei, deşi era evident că preţul acţiunilor pe care urma să le cumpăr era mai mic, adică cel mult 30,4 lei pe acţiune, ca urmare a discontului, în cazul în care preţul de adjudecare era cel maxim al intervalului. Dacă un mic investitor, sub 10.000 acţiuni, plătea înainte numai 95% în primele cinci zile sau 97 % mai târziu, putea subscrie în plus câteva sute de acţiuni. A doua nemulţumire este legată de faptul că trebuia să depun (să depunem, dacă mă refer la toţi defavorizaţii din categoria mea) banii pentru întregul număr de acţiuni subscrise, când era mai mult decât evident că nu voi ( vom ) primi cantitatea subscrisă. Mi se părea normal să plătim 20 - 30% din sumă şi dacă mai aveam de dat bani, dacă nu plăteam în 48 ore, pierdeam avansul. La cum au decurs lucrurile, primeam oricum ceva bani înapoi. În schimb, acţionarii instituţionali au avut dreptul să depună scrisori de garanţie, subscrieri garantate sau credite pe termen scurt, care au măturat, cum se exprima cineva, micii investitori.

Judecând la rece, cred că şi cei care au subscris GDR-uri sunt nemulţumiţi, căci li s-a acordat o tranşă mai mică, în defavoarea celor care au subscris acţiuni.

Pedepsiţi au fost 100 posibili acţionari instituţionali, din cei 2