Scris de Lavinia Ceuta - Cea mai renumită și, fără îndoială, cea mai respectată încă definiție a sănătății, este aceea dată de Organizația Mondială a Sănătății, apărută în preambulul constituirii ei, către sfârșitul anilor ’40. Ea sună cam așa: „Sănătatea e o stare totală de bunăstare fizică, mentală și socială, și nu doar lipsa bolii sau a infirmității fizice”.

Remarcați că din această definiție lipsește orice mențiune privind componența spirituală. Poate că întemeietorii OMS se temeau că unele țări vor obiecta împotriva menționării sau accentuării acestei stări spirituale… Toată lumea știe că sănătatea fizică înseamnă absența bolii și a oricărei infirmități, în prezența energiei și a vitalității suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice și a activităților recreaționale, fără a obosi în mod deosebit. Starea noastră de sănătate este influențată de tot ce ne înconjoară, de buna adaptabilitate la mediu, de buna relaționare interumană, de buna stare familială avută, adică de întreaga noastră raportare la mediu. Așadar, putem să vorbim de o stare de armonie interioară atunci când vorbim de o bună stare a sănătății fizice și de bune relații cu cei din jurul nostru.

Și astfel, spunând toate acestea, vă întreb: cine ar putea fi mai îndreptățit să fie declarat responsabil de bunul mers interior și exterior al fiecăruia? De cine depind toate acestea, dragii mei, dacă nu de noi, în primul rând?

Este limpede că drumul spre o sănătate mai bună și o viaţă mai lungă nu trece prin modernele restaurante „fast-food” sau pe lângă atrăgătoarele „snack-baruri” sau bufeturi cu gustări rapide, nici prin fastuoasele restaurante, neapărat. Acest drum cotește către alimente consumate așa cum provin ele din grădinile și ogoarele pe care sunt cultivate, către fructe proaspete, semințe, zarzavaturi și legume, care mai de care mai aromate și mai gustoase, către boab