Caragiale îşi permitea luxul de a-şi privi cu îngăduinţă personagiile. Un jurnalist nu are, însă, privilegiul dramaturgului. Cum să-i spună la gazetă "coane Fănică" unui prefect borfaş? Cum s-o alinte "Zoiţică" pe boarfa care dictează acţiunile demnitarului? N-ar fi trădare?
Cu toate astea, se găsesc deştepţi care impută jurnalistului că e "rău" cu personajele sale şi că le face rău. S-a întâmplat, din nou, săptămâna trecută, după câteva articole despre golăniile unor inşi ajunşi să conducă ba comunităţi, ba instituţii. Am păţit-o şi eu după ce am scris că şeful Spitalului Municipal s-a lăfăit bine-mersi în profitabile incompatibilităţi şi conflicte de interese, prestând concomitent şi la un spital privat căruia, mai grav, i-a atribuit un contract dolofan pentru servicii ce puteau fi asigurate de propriii subalterni. Să te ţii vaiete, blesteme şi parabole despre bunătate şi umanism de la amicii împricinatului!
Doar ANI are dreptul să constate neregulile, au pretins unii. Omul a făcut "şi multe lucruri bune", au adăugat alţii. Suporterii fostului manager au omis însă şi că faptele sale bune şi-au găsit locul, la vremea lor, în paginile BIHOREANULUI, dar şi că ele nu le spală pe cele rele. Că, cinstit vorbind, respectivul nu-şi făcuse decât datoria, îşi urmase fişa postului.
Fan-clubul fostului şef a omis, de asemenea, că nu are ANI exclusivitatea de a sancţiona incompatibilităţile şi conflictele de interese ale celor aflaţi în serviciul public, că instituţia statului cel mai adesea doar a reacţionat, nepermis de tardiv şi selectiv uneori, tocmai în urma dezvăluirilor presei.
Cert e că, încurajat de "solidarizări", fostul manager a ameninţat alţi confraţi (pe noi nu, cel puţin nu direct) că o să-i târască prin tribunale, pentru calomnie. Dacă ar fi bărbat şi consecvent măcar cu el însuşi, ar trebui să procedeze însă la fel şi cu membrii Consil
