Australia a fost privită, după declanşarea crizei financiare globale, ca o insulă de stabilitate. Aparenţele par, însă, că nu mai pot ţine pasul cu realitatea.
Una dintre primele măsuri ale noului guvern de la Antipozi, rezultat în urma alegerilor generale din septembrie 2013, a fost majorarea capitalului băncii centrale (n.a. RBA, Reserve Bank of Australia).
"Economia este cu susul în jos în Australia, unde guvernul tocmai a salvat banca centrală, în loc să fie invers", scria recent Wall Street Journal, arătând că "erodarea capitalului s-a datorat, parţial, politicilor Federal Reserve de menţinere a dobânzilor la minime istorice".
Injecţia de capital a fost de 8,8 miliarde de dolari australieni, în condiţiile în care raportul dintre capitalul şi activele băncii a scăzut de la 11% în 2008 până la 3,8% (vezi grafic).
Politica Fed-ului a determinat o scădere a valorii în dolari australieni a activelor americane din rezerva RBA, la care se adaugă costul intervenţiilor de pe piaţa valutară. În articolul din WSJ se mai arată că "în teorie, o bancă centrală poate să tipărească, pur şi simplu, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, dar aceasta ar determina creşterea inflaţiei şi distorsionarea sistemului financiar".
Noul guvern, de centru-dreapta, a justificat majorarea capitalului băncii centrale prin "necesitatea protejării naţiunii în faţa şocurilor economice globale", deşi se confruntă cu sarcina dificilă de reducere a deficitului bugetar lăsat în urmă de guvernul anterior. Şeful Trezoreriei a declarat că injecţia de capital s-a făcut la cererea guvernatorului RBA, Glenn Stevens, la doar o zi după creşterea pragului datoriei publice cu 200 de miliarde de dolari australieni, după cum mai scrie WSJ.
Dar de ce ar avea nevoie o economie considerată sănătoasă de majorarea pragului datoriei publice, mai ales când prognozele oficiale indică
