Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti organizează în 7-8 noiembrie 2013 o conferinţă internaţională dedicată războaielor balcanice şi Păcii de la Bucureşti din 1913, pentru a marca împlinirea unui secol de la aceste evenimente. Conferinţa se desfăşoară sub înaltul patronaj al Ministerului Afacerilor Externe al Guvernului României.

În cele două zile conferenţiază 29 de specialişti din 8 ţări (România, Serbia, Macedonia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Polonia, Marea Britanie, Cipru). Comunicările ştiinţifice au fost împărţite în şase secţiuni: Marile Puteri şi interesele lor în Balcani, Cele două războaie balcanice, Diplomaţia Conferinţei de pace de la Bucureşti, Probleme restante la Pacea de la Bucureşti – chestiunea macedoneană, Probleme restante la Pacea de la Bucureşti – chestiunea aromână, Identităţi în Balcani la începutul secolului XX.

În anii 1912-1913 au avut loc două războaie balcanice, care au modificat graniţele statelor balcanice în dauna Imperiului otoman. În primul război balcanic alianţa creştină formată din Bulgaria, Serbia, Grecia şi Muntenegru au învins armatele otomane şi au cucerit majoritatea teritoriilor Imperiului Otoman din Balcani. Trupele bulgare au ajuns aproape de capitala imperiului, Istanbul. Conferinţa de pace s-a desfăşurat la Londra, unde delegaţii Marilor Puteri au urmărit satisfacerea propriilor interese politice şi economice în Balcani.

Nemulţumită de împărţirea teritoriilor cucerite de la turci, Bulgaria şi-a atacat foştii aliaţi, ceea ce a declanşat al doilea război balcanic. România, care a păstrat neutralitatea militară în primul conflict, a intrat în război împotriva Bulgariei pentru a cuceri Cadrilaterul, teritoriu revendicat cu titlul de compensaţie faţă de extinderea teritorială a statelor balcanice şi pentru neutralitatea din primul război. Bulgarii au fost învinşi şi au accep