Problemele sistemului sanitar nu sunt pe agenda partidelor politice. Ele pot reveni pe agenda publică prin mişcarea Uniți Salvăm. O primă încercare de diversificare a mişcării Uniți Salvăm a fost un eveniment “Uniți donăm sânge” organizat de protestatarii din Bucureşti. O altă încercare (eşuată) a fost aceea de raliere la protestul recent al medicilor (pe larg aici).

Protestele împotriva Roşia Montană şi gazelor de şist au adus aceste proiecte în dezbatere publică şi au activat zeci de mii de oameni din țară şi din diasporă. Deviza “Salvăm” este sugestivă: protestatarii văd un status quo de apărat, satul idilic, natura, un mod de viață şi/sau legile, dreptul de proprietate şi voința comunităților, încălcate sistematic prin modul în care sunt avansate proiectele.

Deviza “Salvăm” nu se aplică însă la fel de uşor sistemului de sănătate de stat iar mecanismele prin care statul este controlat în defavoarea cetățenilor sunt mai greu de observat decât dinamita, sondele sau lacurile de cianură. Câteva exemple:

Aşa cum Chevron şi RMGC plătesc oficial vizitele de informare ale unor primari, jurnalişti, politicieni şi realizează alte cheltuieli de protocol, aşa se preocupă firmele de echipamente medicale şi de medicamente de funcționarii guvernamentali, de directorii de spitale şi de medici. Un exemplu recent, firma americană Stryker România este anchetata pentru 192 de plăți de sponsorizare către oficiali români în schimbul unor contracte cu spitale publice (pe larg, aici) .

Aşa cum Ambasada SUA acționează în interesul companiilor americane de energie, aşa acționează Banca Mondială şi FMI în interesul firmelor private de asigurări şi al spitalelor private, cerând schimbarea legislației şi sprijinirea firmelor private în paralel cu sistarea, reducerea sau privatizarea parțială a asistenței medicale în spitalele de stat.

Starea sistemului de sănăt