Mediatorul Petronela Stogrin, formator în mediere, vă prezintă o comparaţie între ceea ce înseamnă un proces în instanţă şi alegerea medierii ca soluţie de rezolvare a unui conflict.
Au trecut deja şapte ani de la adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea. Cu toate că modificările legislative aduse legii în discuţie au rolul de a promova această metodă alternativă de soluţionare a disputelor, cei care ajung la un proces în instanţă cunosc foarte puţine detalii despre avantajele acestei proceduri.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, medierea a luat avânt, ţinând cont de faptul că în Legea medierii a fost introdus un nou articol, potrivit căruia, într-o serie de litigii, părţile, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, trebuie să parcurgă în prealabil o şedinţă de informare – gratuită – privind procedura şi avantajele medierii.
Pentru a decide de ce e mai bine să aleagă medierea ca şi procedură de soluţionare a conflictului, părţile implicate trebuie să fie informate corect despre avantajele acestei proceduri. Mediatorul trebuie să se asigure că părţile au înţeles despre ce este vorba, pentru ca, apoi, în baza principiului autodeterminării, acestea să decidă ce este mai bine pentru ele.
În primul rând, persoanele care aleg medierea ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor se numesc părţi, şi nu reclamant sau pârât, aşa cum se întâmplă în instanţa de judecată. Documentul prin care este chemată o parte la mediere poartă denumirea de invitaţie, şi nu de citaţie, ca în instanţă, partea fiind invitată, şi nu citată. Dacă partea nu se poate prezenta la mediere la data şi ora stabilită în invitaţie, întâlnirea va putea fi reprogramată cu acceptul tuturor părţilor implicate în conflict.
Părţile pot alege mediatorul la care să apeleze pentru medierea conflictului. Mediatorul poate f
