Practicanţi ai comerţului din poartă-n poartă, negustorii ambulanţi au avut dintodeauna un farmec aparte în peisajul românesc. Diversitatea mărfurilor era însă mult mai mare decât ar bănui un zelos client al supermarketurilor din zilele noastre.

O colecţie de ilustrate adunate pe pagina de internet Cartofilie Românească ne permite să facem un salt peste timp şi să plecăm într-o călătorie imaginară, în lumea negustorilor ambulanţi de altădată.

Începem călătoria într-o dimineaţă de toamnă, într-o căruţă trasă de doi cai. Pe un drum de ţară, la marginea căruia, între doi copaci, sunt expuşi în voia sorţii sute de pepeni, iar negustorul se odihneşte în aşteptarea muşteriilor. Cântărim preţul, cumpărăm o lebeniţă, ne urcăm în trăsură şi mergem mai departe.

În depărtare zărim un soi de prăvălie. Ne apropiem curioşi şi ne dau ziua bună patru negustori care-şi laudă mărfurile din desagi în faţa unei tejghele. Încălţările şi oboseala de pe feţele lor ne spun că au bătut drum lung până aici. Îl întrebăm şi noi pe unul dintre ei cu ce ne-am putea potoli setea şi foamea. Bem, mâncăm şi dăm bice cailor.

În scurt timp scăpăm de drumul prăfuit şi dăm cu privirea de o aşezare mare ce seamănă cu un oraş. De pe o uliţă apare un negustor, care după straie par a fi bulgar, care-şi cară cu demnitate funiile de usturoi şi chiuşcă(ardei iute). Câteva străzi mai încolo, în faţa unei case cu ferestrele deschise, un tânăr încearcă să ne ademenească cu găini, din coşurile atârnate în cobiliţa (lemn curbat cu cârlige sau crestături, de care se agăţau coşuri sau găleţi) de pe umărul drept.

Nici nu încheiem bine socotelile cu negustorul de găini, că ne apare în faţă un alt vânzător de păsări. Un copil Foto Negustori ambulanţi de altădată

îmbrăcat în straie ţărăneşti, ce-şi ducea cobiliţa pe amândoi umerii, în spatele căruia venea un domn de oraş, bine îmbrăc