Dezechilibrul dintre SUA și restul lumii în materie de spionaj și supraveghere electronică oferă un avantaj competitiv major Washingtonului, acesta putând să anticipeze evoluții de politică externă, atât ale aliaților săi, cât mai ales ale rivalilor sau inamicilor săi. Dar există și un preț dacă aceste capabilități nu sunt gestionate discret și utilizate prudent – fracturarea sau tensionarea unor relații cu state importante pentru politica externă americană, aspect de pe urma căruia vor profita rivalii americanilor.

Scandalul interceptărilor NSA pune în dis­cuție legătura transatlantică din două punc­te de vedere. Din cel public, re­ve­la­țiile lui Edward Snowden reprezintă un adevărat dezastru pentru Statele Unite ale Americii, imaginea Washingtonului pe bătrânul continent fiind serios afectată. Toate efor­turile americane de re­cons­trucție și consolidare a ima­ginii publice în Europa du­pă războiul din Irak s-au dus pe apa Sâmbetei după dezvăluirile privind spi­o­najul electronic practicat de NSA. Revelațiile privind natura extinsă a spionajului SUA împotriva aliaților săi europeni și violarea crasă a intimității ce­tățenilor realimentează filonul antia­me­ri­can existent la nivelul opiniei publice eu­ropene. În Germania, unde s-a înregistrat cea mai vehementă reacție atât din punct de vedere public, cât și politic, unii ger­mani au început să asocieze SUA și NSA cu Republica Democrată Germană și in­fa­ma ei poliție politică – STASI.

Politicienii europeni proamericani sau ca­re promovează legăturile transatlantice vor avea probleme în viitor în a explica elec­toratului utilitatea alianței cu SUA, pre­zența trupelor americane pe continent și participarea la misiuni militare comune sau intervenții umanitare. Acorduri bila­te­rale de tipul Tratatului de liber schimb (TTIP) ar putea fi compromise – deja exis­tă voci, precum cea a lui Martin Schultz,