Primul intelectual al ţării nu iartă din nou. Adică ce vreau să spun. Nu iartă nimic şi dovedeşte cât e el de vigilent la bunul mers al lucru... ăăă... culturii în această ţară. El a respins, presupun că a avut şi un sentiment puternic, de tandreţe patriotică dar şi de vanitate de semizeu, a respins, ziceam, legea care le-ar fi obligat pe televiziuni să aibă cel puţin 120 de minute pe săptămână de emisiuni educative şi culturale şi jurnalele – 30 de minute. Marele gânditor al ţării spune că a respins această lege pentru că ar fi atentat la libertatea de exprimare a presei, iar, pentru el, asta e de neconceput.
N-am ştiut noi ce am avut la uşă 10 (zece!) ani! Un apărător vigilent al culturii şi al libertăţii de exprimare a presei, un luptător întru lumină, cum ar spune cineva din pârnaie, un că nu-mi găsesc cuvintele acuma! După revolta iniţială, m-am mai gâdit o dată şi mi-am dat seama că degeaba m-am ofuscat, că omul ăsta îmi vrea binele. Nu e normal, pur şi simplu nu e normal să te uiţi la emisiuni culturale! E împotriva firii să-ţi hrăneşti spiritul având acces la persoane şi personalităţi care au avut ceva de spus pe lumea asta! Care poate încă mai au, adică sigur mai au, că n-au dispărut toţi. E total aiurea să crezi că un documentar bine făcut sau un interviu cu un om deştept poate să-ţi aducă ceva bun ţie sau copiilor tăi. Bine a făcut Băsescu că a respins legea asta de-a dreptul idioată, propusă de un liberal!
Păi spuneţi şi dumneavoastră! Nu mai bine ne uităm la Udrea cum croşetează decât să urmărim un interviu cu Lidia Stăniloaie? Bineînţeles că ba da. O crimă, un viol şi un mort pe şosea definesc mai bine libertatea de exprimare a presei decât un documentar despre sfinţii închisorilor. Ce chiloţi are nu-ştiu-cine exprimă mult mai bine libertatea presei decât, să zicem, un scurt film despre viaţa şi opera lui Beethoven. Şi aşa mai depa
