Ceea ce a fost mai întâi o simplă posibilitate teoretică, apoi un scenariu negru, apoi un coșmar e tot mai aproape să devină o realitate sumbră în 2014: un al doilea tur al prezidențialelor disputat între Ponta și Antonescu.
Toate semnele par să arate spre o rupere a USL: pe de o parte, certurile tot mai dese și mai serioase dintre liderii USL, divergențele evidente între ei de abordare politică a unor chestiuni importante, dorința vădită a unui grup important din PSD de a da un președinte propriu României, racolarea de către PSD de parlamentari PP-DD, spre a-și pregăti o majoritate fără liberali; pe de altă parte, incapacitatea evidentă a opoziției de a se uni și de a alcătui atât o listă comună la europarlamentare, cât și de a conveni asupra unui candidat unic, suficient de puternic pentru a intra în al doilea tur, oricare ar fi oponentul său.
De fapt întrebarea aproape că nu se mai pune dacă USL se va scinda, ci când se va scinda. Pentru PSD pare tot mai clar că, dacă nu va profita de situația sa încă foarte bună din sondaje, nu va mai reuși timp de un deceniu să aibă un președinte. Ambițiile de putere ale partidului și ale lui Ponta personal trebuie să-l împingă pe acesta să atace funcția supremă. Apoi e greu de crezut că cel care e atât de deranjat de prezența lui Traian Băsescu va fi încântat să coabiteze cu un Crin Antonescu președinte, care, într-o singură lună de interimat, a dovedit o plăcere nebună de a fi un „președinte jucător“. E aproape cu neputință ca PSD, cel mai mare partid din România, să consimtă ani la rând la o poziție secundă în raport cu liberalii, iar asta în condițiile Constituției actuale, care atribuie președintelui destule prerogative, mai ales în politica externă, foarte jinduite de Victor Ponta. (Căci e evident că schimbarea Constituției nu se mai poate face în perioada următoare din cauza amânării cu un
