În timpul celor două mandate ale sale, fostul preşedinte al SUA George W. Bush a lansat teoria "axei răului", în care intrau statele cu regimuri dictatoriale, din Libia până în Coreea de Nord.

În linii generale, nivelul democraţiei acestor state este determinat în mod obişnuit de volumul zăcămintelor de petrol. Iran şi Coreea au îndrăznit însă şi să planifice construirea armei nucleare, drept care “prin mila lui Dumnezeu" aparţine doar SUA. "Democraţii" consacrate, precum Maroc, Arabia Saudită şi Pakistan, au rămas evident în afara acestei axe, deşi unele au petrol, iar altele chiar şi arme nucleare. Există însă şi o altă axă, a "binelui". Începând din Washington DC, aceasta trece prin Kosovo, Transnistria, Abkhazia şi Osetia de Sud, pentru a-şi încheia galopul prin Europa, evident la Moscova. În contrast cu axa răului, cea a binelui nu dispune de resurse de petrol, iar spre deosebire de dictatorul sângeros Saddam Hussein şi teroriştii din Al Qaeda, Igor Smirnov şi gherilele albaneze sunt exemple ale demnităţii şi onoarei.

Cei doi piloni ai dreptăţii, Casa Alba şi Kremlinul, încă din 1945 au început să corecteze "greşelile" de pe harta Europei, adică statele naţionale şi popoarele reîntregite. Astfel, Austriei i s-a interzis unirea cu Germania, Basarabia a fost eliberată de sub "jugul românesc", iar Franţa şi Marea Britanie obligate să facă penitenţă pentru că au obţinut victorii în războaiele coloniale. După prăbuşirea lagărului socialist procesul a continuat, Iugoslavia a fost înecată în sânge, iar Moldova şi Georgia trase în ţeapă. Astfel Kosovo, Transnistria, Abkhazia şi Osetia de Sud sunt cele mai recente exemple ale triumfului libertăţii asupra "tiraniei" unor state imperialiste şovine, precum sunt Serbia, Moldova şi Georgia. Această politică a devenit atât de avantajoasă, şi nu mai puţin profitabilă, încât "gardienii de la Potsdam" au p