Pele, Maradona, Messi şi Cristiano Ronaldo. Iată jucătorii care îşi dispută, într-o luptă permanentă şi fără învingător, titlul de „Cel mai bun jucător din istoria fotbalului“. Deasupra lor însă, într-o altă ierarhie, stă un iranian, Ali Daei, cu o poveste teribilă.

Spre deosebire de majoritatea fotbaliştilor care au stabilit fel şi fel de recorduri pe scena mondială, Ali Daei a ajuns la echipa naţională a Iranului abia la 24 de ani.

Până atunci, pentru el fotbalul fusese, mai degrabă, un hobby, practicat, în paralel, cu studiile sale la Facultate. Tocmai de aceea, până în 1994, n-a depăşit nivelul unor cluburi de ligi inferioare, precum Taxirani şi Bank Tejarat. La ultima echipă, a fost remarcat de Ali Parvin, care la vremea respectivă antrena Persepolis, dar şi naţionala Iranului.

De aici, a început o ascensiune fulminantă pentru atacantul de 1,92 de metri, care a atins performanţe ce păreau de neimaginat, la vremea respectivă, pentru un jucător din Asia. Până să atingă însă culmile gloriei, Daei a trecut printr-un moment de cumpănă în viaţa sa.

L-au găsit leşinat în toaleta vestiarului

La una dintre primele sale convocări la echipa naţională, în 1993, Ali Daei a jucat într-un meci cu Bahrain. Apreciat pentru spiritul său de luptător – de nenumărate ori a rămas pe teren cu capul bandajat, după dueluri aeriene de la care nu se dădea la o parte – Daei a fost la un pas de tragedie.

La jumătatea primei reprize, a atacat un balon în careul advers, însă s-a lovit violent de portarul naţionalei Bahrain-ului. Ambii fotbalişti au primit îngrijiri medicale, deşi iranianul a ieşit mult mai şifoant după ciocnirea cu goalkeeper-ul arab.

De altfel, la pauză, Daei a şi fost schimbat şi n-a mai revenit pe bancă. Au urmat 45 de minute în care stafful naţionalei a uitat, pur şi simplu, de el. La