Legislaţia din România este în aşa fel construită încât să vină în sprijinul minorităţilor, însă implementarea legilor este greoaie, în final creându-se mai multe probleme decât în cazul în care cadrul legislativ ar lipsi cu desăvârşire, susţine Sergiu Constantin, cercetător la Institutul pentru Drepturile Minorităţilor Naţionale din Italia.

Foto: AGERPRES FLUX – Autor: MIHAI POZIUMSCHI

“Deşi avem legi, nu le aplicăm, iar în final se creează mai multe probleme decât dacă n-am avea legi. (…) Cel mai uşor exemplu ar fi folosirea limbii materne în relaţia cu administraţia. În România avem Legea administraţiei publice locale, care permite, în momentul în care o minoritate atinge o proporţie de 20% dintr-o municipalitate, să se folosească limba maternă în relaţia cu administraţia publică. Evident, sunt probleme, pentru că exercitarea acestui drept depinde şi de resurse financiare şi de resurse umane disponibile. De regulă, un primar într-un sat sau într-o localitate de mărime medie va avea ca prioritate cu totul altceva decât să angajeze o persoană care să cunoască limba respectivă. Depinde foarte mult de nivelul de înţelegere şi de voinţa politică a reprezentantului administraţiei publice locale, deşi legea spune foarte clar şi nu ar trebui să fie discuţie apropo de chestiunea aceasta”, a declarat marţi, pentru AGERPRES, Sergiu Constantin.

În opinia sa, clarificarea legislaţiei este necesară, pentru că există multe prevederi care se referă la minorităţi, dar sunt “împrăştiate în diferite legi”.

“Uneori, poate chiar oamenii care ar trebui să le aplice se rătăcesc în jungla asta legislativă. Nu ar fi rău să avem o lege a minorităţilor naţionale, pentru că ar stabili poate mai bine principiile după care ar trebui să ne ghidăm, iar o metodologie a acestei legi ar fi foarte utilă”, a apreciat Constantin.

În ceea ce priveşte comunita