Cum nu-s deloc tare la matematică, refac încă o dată o îndoielnică operațiune de scădere: va să zică, dacă din 2013 scădem 1927, rămâne într-adevăr 86? 86 de ani a împlinit Leonard Gavriliu? Scrie și tot scrie, publică, scoate o revistă la Pașcani, nu și-a pierdut nicicum vioiciunea polemică… la 86 de ani! Nu-mi amintesc să fi fost sărbătorit în breaslă când a împlinit 70, 75, 80, 85 – vârste, de regulă, marcate cumva, mai mult sau mai puțin festiv.

Imperturbabil, s-a retras la Pașcani, târgul copilăriei („ca o ironie a sorții, după ce mai bine de 30 de ani am fost bucureștean, cu buletin de identitate în regulă, la bătrânețe am optat pentru Pașcani, locul unde m-a adus mama pe lume”). Loc în și din care Gavriliu trimite la tipar op după op: a semnat aproape 40 (două, anul acesta), la care trebuie adăugate cele 50 de cărți traduse din franceză, germană, engleză și italiană - și nu tălmăciri oarecari; este, între altele, întâiul traducător al lui Freud în România și autorul studiului introductiv „Omul, acest animal suprasexual”.

Iar a scos o carte: „Amintiri pe Siret”. De fapt, e scrisă în 2001 și a și apărut în acel an; reeditarea din 2013 este, cum se spune, „revăzută și adăugită”. N-am avut răgazul comparării celor două texte, dar ar fi interesant de văzut ce modificări operează adăugirile și revizuirile într-o carte de amintiri (autorul o numește „proză autobiografică”). Am senzația că descopăr file noi, mai ales privind evreimea din târgul Pașcanilor, dacă nu cumva le-am trecut cu vederea în 2001. N-am știut, și nici nu prea cred că se știe: la Pașcani, în perioada interbelică a funcționat Teatrul Evreiesc „Leon Iosub”. Istoria teatrului evreiesc din această parte a țării trece direct de la „Pomul Verde” și Avram Goldfaden, la Teatrul evreiesc de stat din Iașiul postbelic. Nu-mi amintesc referiri la instituția particulară de la Pașcani! S-ar impune