Aproximativ 50.000 de tone de lignit aparţinând Rezervelor Statului zac de câţiva ani pe terenul proprietate privată a unei multinaţionale de la Zalău. Motivul invocat de mai-marii de la Bucureşti pentru această situaţie, care blochează o investiţie privată, este costul prea mare al transportului acestor cărbuni în altă parte.

Dintr-un răspuns formulat de ministrul Afacerilor Interne, Radu Stroe, la interpelarea făcută de senatorul Gheorghe Pop, aflăm că motivul pentru care o instituţie a statului, în speţă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, refuză să îşi mute rezerva de cărbune de pe un teren privat, blocând investiţia programată acolo, este costul prea mare al transportului.

„Neridicarea stocului de cărbune aflat pe terenul aparţinând SC Silcotub Zalău SA s-a datorat faptului că transportul produsului implică cheltuieli foarte mari comparativ cu preţul cărbunelui energetic, având în vedere că, în prezent, pentru locaţia respectivă nu mai există posibilitatea transportului feroviar, ci doar rutier”, se precizează în răspunsul postat pe site-ul Senatului României, semnat de Radu Stroe. Ministrul mai precizează că „valoarea de înregistrare în contabilitate a produsului, inclusiv TVA, este de 1.857.768 de lei, în timp ce costul estimativ al transportului pe o distanţă de 155 de kilometri este de 4.468.000 de lei”. Vorbim de 49.940 de tone de lignit depozitate pe terenul cumpărat în 2011 de TenarisSilcotub, pentru care Ministerul Afacerilor Interne caută, până acum fără prea mult succes, clienţi în zonă.

Terenul respectiv, în suprafaţă de 10.322 de metri pătraţi, a fost cumpărat de multinaţională de la Uzina Electrică, societate aflată în subordinea Consiliului Local. „Deşi proprietarul terenului, Uzina Electrică, a înştiinţat ANRSPS cu privire la vânzarea proprietăţii, aceasta din urmă nu a ridicat nici până la ace