Un cititor ne-a întrebat dacă riscă să piardă, în instanţă, un teren proprietate personală, pe care i-a permis ginerului său, cu ani în urmă, să-şi ridice o casă. Specialistul Libertăţii, avocata Alexandra Gabriela Velican, îi dă răspunsul.

Dreptul de proprietate asupra unei constructii sau asupra unui teren poate lua naştere prin revendicare, succesiune, uzucapiune etc. În cazul descris, e posibil ca terenul care aparţinea socrului să fi fost cerut de către reclamant (ginerele acestuia) în temeiul uzucapiunii, dacă era folosit de o perioadă mare de timp (uzucapiune = dobândirea proprietăţii sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a bunului în timpul stabilit de lege: 10, 20 sau 30 de ani, de la caz la caz).

De asemenea, mai poate fi vorba despre un drept de superficie, dacă reclamantul a construit pe terenul care era proprietate a altei persoane, caz în care i se recunoaşte un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului. Expertiza tehnică e probă în dosar

În cadrul unui litigiu în faţa instanţelor judecătoreşti se pot propune şi administra mai multe probe: înscrisuri, interogatorii, martori, expertize.

Atunci când instanţa consideră necesară părerea unui expert într-un anumit domeniu (topografie, construcţii, contabilitate etc.), se dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

Raportul de expertiză care va fi depus la dosar nu e însă o probă absolută. Iar un raport de expertiză nu poate fi considerat hotărâre judecătorească înregistrată! Judecătorul va ţine seama de întregul ansamblu de probe, fără a acorda mai multă importanţă vreuneia dintre acestea. Ce mai poţi face

Instanţa pronunţă o hotărâre judecătorească pe baza probelor, ţinând cont şi de expertiză. Însă această hotărâre mai poate fi atacată cu apel şi/sau recurs, după caz.

Abia după ce rămâne definitivă şi ir