Guvernul Victor Ponta şi FMI au stabilit împreună parametrii bugetari pentru anul viitor. Chestiunile puse pe masă se învârt în jurul unor cifre seci, deficit, PIB, rata inflaţiei. Din nefericire, alcătuirea bugetului a devenit o chestiune tehnică, în loc să fie, aşa cum este normal, o chestiune politică.
Bugetul nu înseamnă doar împărţirea banilor şi tăierea lor atunci când veniturile sunt mai mici decât prognozele. Ar trebui să însemne viziunea de dezvoltare a ţării, alcătuirea listei de priorităţi şi mai ales, curajul de a schimba din temelii ceea ce nu merge. Sunt domenii care merg - sau nu merg - de pe vremea comunismului. Educaţia şi Sănătatea, le ştie toată lumea. Medicii sunt în stradă, profesorii sunt în stradă. Şi ce dacă? Răspunsul guvernului USL este acelaşi cu al tuturor guvernelor din ultimii 20 de ani: nu sunt bani.
Da, este adevărat nu sunt bani. Dar, asta nu înseamnă că nu trebuie să fie şi inteligenţă în a shimba situaţia, chiar cu puţini bani. NU toate ţările, azi dezvoltate, au fost foarte bogate mereu. Unele au pornit de jos şi au realizat miracole pentru că au ştiut unde să investească puţinii bani pe care îi aveau pe vremea în care erau sărace. Peste ani, aceste investiţii s-au întors în nivelul de viaţă al societăţii. Evident, dacă investeşti în sisteme performante de educaţie, vei avea în 15-20 de ani o economie competitivă şi un buget mult mai consistent, pe care îl vei reinvesti pentru următorii 20 de ani.
Cine ar face aşa ceva în România, ca să profte, Doamne fereşte, guvernul de peste 20 de ani? Nici nu se pune problema. Banii de la buget sunt făcuţi, şi asta o ştie şi cel mai neexperimentat politician român, să fie furaţi când eşti la putere, nu să fie cheltuiţi pentru beneficii abstracte în viitor. Din acest motiv, nu are nicio importanţă cum se face bugetul, cine ia un milion în plus şi ce minister va fi mai dăruit di
