La cea de a treia ediție din această toamnă (3-6 octombrie 2013 ), Întâlnirile teatrale internaționale organizate de Teatrul Național „Lucian Blaga“ din Cluj au fost dedicate lui George Banu, eminent critic și istoric de teatru, a cărui carieră internațională de excepție a fost omagiată cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani. Fac referirea la vârstă cu inima ușoară, pentru că Banu însuși a folosit momentul pentru a ne împărtăși dintr-o experiență redutabilă nu doar de teatru, ci și de viață, concluzii sintetizate în butade celebre, mai vesele sau mai triste, precum cea cu vara indiană, în realitate o toamnă blândă. O asemenea toamnă a fost și la Cluj în cele patru zile doldora de evenimente, pregătite de cele două teatre – Naționalul român și Teatrul Maghiar de Stat –, care s-au asociat pentru a le susține împreună cu Muzeul de Artă clujean. Programul a fost alcătuit la sugestia sărbătoritului: spectacole, cărți, filme, expoziții și persoane, toate exprimând deci gusturile criticului și un anume principiu estetic, teoretizat de altfel în cărțile cunoscutului eseist, în conferințele și cursurile universitarului de renume de la Sorbona. Chiar și cele câteva titluri lansate la Cluj cu prilejul evenimentului ar fi suficiente pentru a defini un concept filozofic argumentat teatral, nutrit de o gândire stenică, cu un ambitus renascentist, chiar dacă pe alocuri preferința pentru simbolurile nopții și ale umbrelor scenei, ca și pentru dilemele lui a fi sau a nu fi al teatrului (vezi volumul Iubire și neiubire de teatru, Editura Polirom), trădează un anume romantism cu rădăcini platoniciene (vezi și expoziția Nopțile muzeului, la care a contribuit în chip inedit și Silviu Purcărete cu fotografii adecvate temei).
Afișul spectacolelor, sugerat de critic, exprimă în schimb opțiunea fermă pentru un teatru al substanței, al id
