Adevărul e că nu prea mai merită să fii, azi, un intelectual critic și un cetățean în deplinul sens al cuvântului. Argumentele tale nu vor fi luate în seamă sau vor fi răstălmăcite, preocupării tale sincere i se vor găsi dedesubturi și culise murdare, îngrijorarea ta, când se va manifesta, va fi ironizată, profilul tău va fi maculat nu într-un fel sau în altul, ci în toate felurile.
Orice ar face un intelectual român, orice atitudine ar adopta, pe linia consecvenței cu un set de valori expuse ca atare și apărate în varii situații complicate – nu este bine.
Dacă intelectualul român este de dreapta, va fi denigrat ca fiind de extremă dreapta, mustrat pentru a nu se fi opus mai mult comunismului pe vremea comunismului și întrebat, candid, de ce a fost comunismul atât de rău. Păi acela a fost comunism, comunismul împotriva căruia n-a luptat el destul în timpul comunismului? Intelectualul de dreapta ar trebui să nu mai trăiască în trecut, ci să se refere la problemele prezentului, ale capitalismului. Fiindcă este un fascist deghizat, cum s-a argumentat pe forum de către nickname-ul nr. 12, într-o dispută științifică purtată cu nickname-ul nr. 7, intelectualul de dreapta trebuie să uite de comunismul care n-a fost chiar rău (dovadă: s-a făcut metroul) și să fie un critic al neoliberalismului.
Dacă intelectualul român este de stânga, va fi denigrat ca fiind de extremă stânga, mustrat pentru a nu se fi opus comunismului pe vremea comunismului și întrebat, viclean, de ce a fost comunismul atât de rău. Păi dacă nici acela n-a fost comunism... Nu cumva mai vrea unul? Intelectualul de stânga ar trebui să nu mai trăiască în prezent, ci să se refere la problemele trecutului, ale comunismului, acesta fiind al lui. Fiindcă este un stalinist transparent, cum s-a strigat în Piață în weekend cu voci tunătoare de băieți rași în cap și
