Unul dintre evenimentele plastice ale verii clujene a fost expoziţia lui Ştefan Pelmuş de la Artexpert Gallery, cu propunerile de părăsire a cotidianului şi profanului şi de intrare în plin mister existenţial pe calea simbolului, a „runelor” şi a spiritului esopic. Într-o mărturie de care trebuie ţinut seama cu toată seriozitate, artistul, exuberant şi enigmatic, în acelaşi timp, oferea o cheie de apropiere de plastica lui. „Toate aceste simboluri trebuie citite ca pe un manuscript vechi. Aş vrea să reuşesc, prin intermediul picturii mele, să nu-mi mai fie frică de moarte, să regăsesc echilibrul interior”. Confruntând cuvintele cu pânzele lui, se constată câteva lucruri importante pentru definirea parametrilor unei viziuni plastice cu alonjă: cromatica netă, vitală, neinhibată, celebrând tot spectrul curcubeului în maniera acreditată de miniaturistica medievală şi, înainte de ea, de încăperile morturare ale mastaba-lelor egiptene; esenţializarea grafică, alunecarea dinspre realism către arhetipal, cu insistenţa asupra anumitor ittemi („Simbolurile mele dialoghează ca într-o piesă de teatru: copacul, geamul, peştele (semnificativ pentru trecerea liniştită în cealaltă lume), ceasul, spinul...”, spune Ştefan Pelmuş).; înscrierea imaginilor într-un câmp al tensiunilor şi al reprezentărilor de tip kabbalistic, populat de litere desprinse din patrimoniul culturii hellene, dar şi de grafeme enigmatice, semn al unei sacralităţi din sfera monoteismului creştin, poate de factură bizantină (aşadar, ortodox); aspectul de mandală al unora dintre reprezentări sau de grafică esoterică în direcţie alchimică, al altora, care par să surprindă teme de tipul conjunctio, nunta mistică, familia sacră, arborele vieţii, labirintul ş.a.
Faptul că Ştefan Pelmuş invită la o lectură a lor în tradiţia descifrării palimpsestelor, unde contează succesiunea, dar şi coexistenţa diferitel