Cântecul la care mă refer mi-a fost recomandat de Andrei, un puşti de 13 ani extrem de matur pentru vârsta lui. La început, am crezut că e vorba de una dintre acele melodii, proprii generaţiei, în care şcoala este luată în balon, iar profesorii şi părinţii sunt desfiinţaţi la pachet. Îmi este cunoscută de acasă apetenţa adolescenţilor pentru genul acesta de băşcălii teribiliste. E şi asta, la urma urmei, o formă de protest, iar copiii noştri e bine să înveţe de mici să protesteze.
Dar nu, "Mesajul pentru Europa" pe care Andrei mi l-a pus sub nas (mă rog, sub urechi!), accesând YouTube, era cu totul altceva: un excelent cântec de atitudine, prin care tinerii noştri, cei pe care mulţi nu dăm doi bani, le atrăgeau atenţia europenilor - prin vocea Paraziţilor - cum că noi nu suntem nicidecum ruda lor săracă.
Recunosc, nu sunt neapărat fan al Paraziţilor, deşi le-am urmărit mereu cu atenţie piesele, salutându-le mai totdeauna talentul şi atitudinea. Ţin minte că m-am şi supărat, de câteva ori, pe artiştii care s-au intitulat autocritic cu un nume atât de şocant la vremea apariţiei lor. M-am supărat pentru refuzul lor repetat de a veni în emisiunile mele pe motiv că "ei nu apar la TVR!". "Bine bine, dar emisiunile mele..." Degeaba! Îşi juraseră, probabil, să nu apară la o televiziune care înţeleg că îi dezamăgise cândva sau constant. N-am mai insistat de atunci, dar am fost atentă la tot ceea ce au scos Paraziţii pe piaţă. "Mesajul pentru Europa", lansat ceva mai de multicel, îmi scăpase însă, spre marea mea ruşine, şi am avut o nouă revelaţie ascultându-l zilele trecute. Paraziţii mi-au reconfirmat că tineretul nostru nu este chiar praf şi pulbere, aşa cum mulţi sunt tentaţi să-l caracterizeze. Şi chiar dacă, aparent, nu mai dau doi bani pe şcoală, pe profesori, pe ţara asta, ba chiar şi pe "babaci", nu mai vorbesc de valorile în spirit
