În weekendul care a trecut, la Chişinău s-au petrecut două evenimente importante: mitingul pro-integrare europeană al moldovenilor şi spectacolul „D’ale noastre“ al Teatrului Naţional din Bucureşti, prezentat în capitala Moldovei cu ocazia celei de-a doua ediţii a „Întâlnirilor JTI“.

Împreună cu montarea sa, a trecut Prutul şi coregraful Gigi Căciuleanu, care, astfel, făcea o călătorie de recuperare a memoriei pe plaiurile basarabene de unde îşi trage rădăcinile. „Pentru mine, Basarabia este ca Ţara Minunilor pentru Alice. Nu am ştiut niciodată dacă tărâmul acesta despre care îmi povestea cu atâta drag şi dor bunica mea chiar există cu adevărat sau dacă nu cumva este doar un loc din basme“, a spus Gigi Căciuleanu la plecarea din Bucureşti, mărturisind că are emoţii colosale la prima sa vizită pe pământul strămoşilor.

O toamnă superbă, cu o lumină ca mierea, răsfăţa oraşul. O vreme numai bună de plimbări şi de mitinguri, lucru de care locuitorii şi vizitatorii au beneficiat din plin.

Într-un fel, se poate spune că spectacolul prin care Gigi Căciuleanu l-a tradus (fără a-l trăda) pe Caragiale în dans reprezintă şi el un pas spre integrare nu numai europeană, ci chiar planetară, un pas spre integrarea unuia dintre clasicii literaturii române, considerat aproape intraductibil, în marea cultură a lumii căci dansul nu are nevoie, pentru a fi înţeles din România până-n Papua-Noua Guinee, de nici un traducător. Aşa cum şi-a dorit coregraful, „D’ale noastre“ nu mai înseamnă doar „d’ale noastre, româneşti“, ci, mai ales, „d’ale noastre omeneşti“.

În cele două seri în care s-a jucat „D’ale noastre“, sala Teatrului Naţional din Chişinău a fost arhiplină, iar unii dintre cei care l-au văzut în prima seară şi-au dorit neapărat să-l vadă şi a doua zi. „Stai să-l vezi pe Caţavencu! E magistral!“, îi spunea la a doua reprezentaţie un tânăr unui prieten, dându