V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să aveţi 22 de ani, să fiţi unul dintre cei mai buni în domeniul în care activaţi şi să vi se spună că aveţi o boală ce poate aduce moartea? Lumea se prăbuşeşte, visele se năruiesc şi un ocean de lacrimi ia locul râsetelor. Dar, dacă eşti făcut dintr-un aluat de campion, nu depui armele. Din contră, ieşi la luptă. Te baţi cu boala şi învingi. Jucătoarea de tenis Alisa Kleybanova este unul dintre cele mai concludente exemple.

Născută la 15 iulie 1989, Alisa Kleybanova s-a afirmat de la începtu ca un copil minune al tenisului feminin. La 14 ani a jucat primul turneu ITF, câştigându-l fără prea mari probleme. Ea deja avea experienţa victoriilor de la juniori, căci, tot la 14 ani, a cucerit titlul de dublu la Wimbledon, alături de Sania Mirza. Trei ani mai târziu, ea a recidivat, de data aceasta la US pen, în pereche cu compatrioata ei, Anastasia Pavlyuchenkova. Stilul ei de joc, în forţă, aducea cu cel al fostului lider mondial, americanca Lindsay Davenport. Iar parcursul ulterior de la senioare părea că îi confirmă pe specialişti. În 2010, pe 21 februarie, Kleybanova a urcat până pe locul 20 în clasamentul mondial. Un succes de care eram legaţi sentimental şi noi, românii. Căci Kleybanova era antrenată de un român: Iulian Vespan.

Primăvara anului 2011 începuse ca de obicei pentru sportiva din Rusia. Planuri pentru sezonul de zgură, vise pentru o prestaţie cât mai bună la Roland Garros. Din păcate, mişcarea parcă nu mai era aceeaşi pe teren. Oboseala se instala mai rapid în organism, apăruseră durerile de cap. Stabilită în Italia, Alisa a făcut, normal, controale repetate. Răspunsul medicilor era acelaşi: „ai nevoie de repaus, totul va trece". A sperat până în ultima clipă că va putea juca la Roalnd Garros, însă moleşeala pe care o resimţea în întreg organismul a făcut-o să se retragă de la turneul francez după tragerea l