De ceva vreme, presa nu mai comentează cu atâta patos zicerile lui Traian Băsescu, dar, dintre toate, măcar una nu trebuie să rămână fără ecou: „Lumea poate exista fără politicieni, fără marinari nu”. Nu ştiu pe ce se bazează această concluzie a preşedintelui.

După istorici, societatea omenească, de la origini până în prezent, încă nu a experimentat absenţa totală a activităţii de leadership, „de organizare şi conducere a comunităţilor umane” (DEX). La fel cum ţările riverane nu au experimentat existenţa fără marinari. În schimb, comunităţile aflate departe de mare sau de ape navigabile nu s-au folosit de corăbii, ci de transportul pe uscat, iar tradiţia nu consemnează niciun deces de ţară sau popor din lipsă de marinari.

Marinar şi om politic

Deşi aserţiunea dlui Băsescu se vrea axiomatică (indiscutabilă), iată că ea poate fi desfiinţată doar prin câteva propoziţii. (De remarcat că nu e singura afirmaţie prezidenţială în această situaţie). Şi atunci de ce a făcut-o? Ca să reţinem noi aprecierea Domniei Sale pentru frumoasa şi interesanta profesiune de marinar pe care a practicat-o până a deveni om politic? Sau vrea să însemne că Traian Băsescu desconsideră activitatea de politician, regretând şi acum despărţirea de vapoare, mări şi porturi?

Pasiunea pentru navigaţie şi navigatori i-o cunoaştem din multele sale abordări anterioare, ceea ce îl onorează. Dar desconsiderarea activităţii politice de către un om care de 23 ani se află în prim-planul acesteia dă de bănuit. Din cât se ştie, activitatea politică l-a captivat într-atât, încât gândul să se întoarcă pe mare a fost mereu amânat. De zis, însă, a zis de multe ori. Şi apoi, nu cred că este politician român care să fi trăit mai intens viaţa politică. Uneori de infarct.

Drumul de la politic la apolitic

Ca dovadă, multele funcţii înalte deţinute în guvernele ultimu