Americanii îi ascultă pe nemţi. Nemţii s-au supărat. Ca o trupă de albinuţe aproape toată Uniunea Europeană s-a supărat şi ea. Nimeni nu stă să gândească şi reacţionează rapid prin imitaţie, de parcă arta gândirii nu ar mai avea relevanţă. Dar oare, ce motive ar avea Nemţii să se supere? Oare au germanii ceva de ascuns faţă de Americani?

Între naţiuni nu există decât interese. Până la un moment dat interesele Germaniei, de Vest ea fiind, au concurat cu interesele Statelor Unite ale Americii. De fapt interesele au coincis cât timp americanii au deţinut controlul absolut asupra Europei, prin intermediul controlului asupra Germaniei. De ceva ani Germania este condusă de un lider şcolit în laboratoarele Germaniei de Est, afirmat Germania democratică dar mai mult Germania KGB-istă, bun prieten acest lider cu Vladimir Putin.

Germania o duce bine şi face supraproducţie. Cui o dă? Restului ţărilor europene pe care le obligă astfel să stea într-o profundă criză. Americanii le cer să mai reducă presiunea şi să accepte mai multe importuri, tocmai pentru a putea salva Uniunea Europeană. Nemţii nu vor, sub pretextul că dacă există cerere pentru produse nemţeşti bune, de ce să nu răspundă acestei cereri? Toată lumea este în criză, Germania nu este, şi asta pentru că barierele Uniunii Europene blochează accesul în interior al altor imperialişti, dar asta a dus la lipsa concurenţei iar ţările slabe, adică restul Europei, nu prea mai au alternativă. Normal că nemţii nu vor să facă munca câmpului- visul ei, ca şi al Sovieticilor de altă dată, este să creeze dependenţă de tehnologia germană şi să facă din parteneri doar furnizori de materie primă şi alimente.

Germania este ca un câine ţinut în lesă. La sfârşitul celui de al doilea război mondial raţiunea despărţirii Germaniei a fost tocmai evitarea reînceperii unor nou conflict. O Germania unită reprezenta o G