Trecerea de pietoni din Barieră, cea de la Franceză, fără semafor. Coloană de maşini şi dintr-o parte şi din cealaltă. Pe trotuar, un grup de şase persoane, cinci adulţi, printre care şi eu, şi un copil de 6 - 7 anişori, aşteptând răbdători să se mai descongestioneze traficul. Deodată, cineva m-a dat brusc la o parte şi ţuşti! pe zebră. Scrâşnet de frâne, copilul a ţipat, claxoane. "Temerarul", un bărbat în vârstă, a început să înjure.

Cuvinte urâte, deşi după felul în care era îmbrăcat ai fi zis că e un domn, iar după părul alb că e destul de înţelept să realizeze că nu are dreptate. Chiar dacă era pe trecerea de pietoni.

Este a nu ştiu câta oară când asist la astfel de scene. Vin grăbiţi din spate, nu se uită nici în stânga nici în dreapta, o zbughesc pe trecere fără nicio reţinere, unii chiar cu copilaşii de mână. O inconştienţă fără margini, ce poate avea urmări de-a dreptul dramatice. În acest caz, fiind într-o coloană destul de mare, maşinile nu se deplasau cu viteză, dar, de cele mai multe ori, în această zonă extrem de aglomerată şoferii calcă acceleraţia chiar mai mult decât ar trebui, se depăşesc anapoda sau se încadrează aiurea pe benzi, iar din dorinţa de a prinde semaforul de la rondou, unii nici nu mai acordă prioritate. O atitudine la fel de iresponsabilă.

Vedem la televizor, citim în ziare, suntem deseori martori la tot felul de întâmplări, uneori chiar tragedii. În localităţi sau în afara lor, vinovaţi sau nu, zilnic mor oameni sau se nenorocesc pe viaţă. Se moare prea des pe şoselele din România. În trafic, viaţa nu mai are de mult prioritate. Mor copii, mor bătrâni, mor săraci, mor bogaţi, mor şoferi, mor căruţaşi, biciclişti ori pietoni. Cu sau fără vină. În dramele de pe şosele actorii sunt egali, moartea nu are discernământ. O dacie mâncată de rugină ori cel mai scump automobil din lume, o bicicletă sau un T