Măsurile anunţate recent de premierul Ponta confirmă viziunea socială a actului de guvernare. Majorarea salariilor, în special pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi este un gest simbolic, de echitate. Creşterea salariu minim până la 900 RON este în mod evident alta măsură ce vine în sprijinul celor cu venituri mici.

În legătură cu măsurile fiscale anunţate de premierul Ponta pentru anul 2014 se pronunţă deja economiştii, finanţiştii şi habarniştii. Despre aceste măsuri se pot spune multe şi o vor face atât cei din opoziţie, cât şi cei din economia reală care vor beneficia în mod direct de ele. Ceea ce trebuie remarcat însă, dincolo de măsurile efective, este faptul că în spatele lor există o viziune, o abordare ideologică şi un set de principii în numele cărora guvernul pare a acţiona cu consecvenţă.

Astfel, încă de la începutul mandatului, guvernul Ponta şi-a propus să realizeze „un echilibru corect între consolidarea fiscal sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public”. În acest sens, obiectivul asumat vizează promovarea „unui set de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei”.

Cu alte cuvinte ţinta guvernării este expresia unei gândiri social-democrate (reducerea decalajelor sociale, sprijin pentru categoriile vulnerabile, mai mult pentru cei săraci, mai mare echitate socială etc.), iar instrumentele folosite sunt de factură liberală (susţinerea mediului de afaceri, atragerea de investiţii).

Deşi superficială, această dihotomie funcţionează în spaţiul public românesc, acolo unde se pleacă de la premisa că a fi liberal înseamnă să susţii (exclusiv) mediul de afaceri,