Este greu de spus dacă Martin Schulz are o şansă să ajungă într-o bună zi preşedintele Comisiei Europene, chiar dacă şi-a oficializat candidatura pe 3 noiembrie. Însă el şi-a făcut din acest scop o profesiune de credinţă: pentru preşedintele Parlamentului European, desemnarea succesorului lui José Manuel Barroso trebuie „politizată“, în toiul şi vârtejul alegerilor europene din mai anul viitor, scrie cotidianul „Le Monde“.
Ar fi, dă asigurări acest social-democrat german, cel mai bun mijloc de a acoperi cumva o parte din deficitul democratic atât de mult reproşat Uniunii Europene, permiţând diferitelor familii politice să personalizeze campania electorală.
Schulz s-a lansat în luptă în numele socialiştilor europeni ale căror culori ar trebui să le poarte, în faţa dreptei şi a populiştilor veniţi de peste tot. Verzii, în curând văduviţi de prezenţa unui Daniel Cohn-Bendit, se înscriu şi ei în această logică. Ei organizează până la sfârşitul anului, alegeri primare pe Internet. Pentru a le câştiga, francezul José Bové s-a asociat cu un ecologist german.
La rândul său, stânga radicală îşi imaginează că va avea pe afişe figura grecului Alexis Tsipras, criticul austerităţii, al „Trocii“. La liberali, în cursă s-au angajat mai mulţi candidaţi, printre ei numărându-se Olli Rehn, comisarul pentru Afaceri economice şi monetare şi moneda euro, sau Guy Verhofstatd, una dintre figurile federaliste ale actualului Parlament.
Cât despre Partidul Popular European (PPE), al cărui grup este cel mai important în Parlament, el ezită încă. Francezul Michel Barnier, comisarul pentru Piaţa internă şi servicii, sau Viviane Reding, colega sa de la Justiţie, drepturi fundamentale.
Alegerea preşedintelui CE, după aflarea rezultatelor campaniei electorale proeuropene, ar putea să dea strălucire legitimităţii unei instituţii foarte critic
