Propaganda prin presă. Napoleon a început să-şi construiască o imagine publică de erou revoluţionar capabilă să-i asigure platforma unei viitoare cariere politice încă din timpul campaniei din Italia din martie 1796 - octombrie 1797, atunci când a transformat cele două ziare militare sponsorizate de guvern Courrier de l’Armee d’Italie şi La France vue de l’Armee d’Italie menite să susţină moralul trupelor franceze, în vectori de proiecţie a personalităţii sale, asociind mereu numele său oricărei victorii sau acţiuni eroice de pe front. Preocupat constant de consolidarea şi amplificarea imaginii sale publice în ţară, Napoleon a ştiut ca prin depeşe, buletine, proclamaţii, să-şi creeze, inclusiv pe timpul controversatei campanii din Egipt din 1798-1799, o imagine de general invincibil, de icoană triumfătoare a Franţei. Portretul său a început să fie multiplicat de comercianţi pe diferite produse, începând de la cutii de bomboane sau în ziare şi cărţi, eforturile sale mergând până la alegerea sa în Institutul Francez în 1798 ca matematician, pentru a-şi completa profilul de militar de succes, dar cazon, cu cel al unui intelectual rafinat. Una dintre primele măsuri luate de Napoleon în momentul în care a devenit prim consul al unei ţări, ce-şi proclamase recent libertatea drept un ideal suprem şi un mod de viaţă, a fost introducerea unei cenzuri stricte şi suprimarea în perioada 1800-1801 a 64 de publicaţii din cele 73 care apăreau în Franţa, în baza unui raţionament rămas celebru: „Trei ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete... Dacă aş fi avut o presă liberă, nu aş fi rezistat (la putere, n.a.) mai mult de trei luni” (Thomson, 1999, Easily Led. A History of Propaganda, Sutton Publishing, p. 222). Simultan cu expediţiile militare napoleoniene în Europa au fost editate chiar în limba popoarelor respective, diverse ziare şi publicaţii de propagandă fr