Recentele discutii despre noi taxe si impozite au produs emotii in lant. De teama unor explozii inflationiste in lant. Ieri, la briefing, guvernatorul BNR a pus lucrurile la punct: „Impactul asupra preturilor nu va depasi 0,2 la suta, iar consecintele in lant vor fi limitate“.
Dovada ca Banca Nationala crede in aceasta analiza este masura de ieri a Consiliului de Administratie, prin care dobanda de politica monetara a fost redusa de la 4,25 la suta la 4 la suta. Potrivit comunicatului oficial al BNR, sunt create astfel conditii pentru „reducerea ratelor dobanzilor la imprumuturile acordate companiilor si populatiei, cu respectarea normelor de prudentialitate“.
Dar bancile sunt ezitante in fata pragului increderii. Iluzia lor ca pot castiga din marja (diferenta intre dobanzile inalte la credite si dobanzile mici la depozite) cand, de fapt, marile castiguri vin numai din cresterea volumului de credite are la baza o alta ezitare: aceea de a trece la analize diferentiate.
E adevarat, numeroase companii inregistreaza pierderi. Multe fiind de stat. Astfel de pierderi, in economia romaneasca, nu se produc de azi, de ieri, ci de mai bine de o jumatate de secol. Criza actuala le-a amplificat. Dar, totodata, alte companii, numeroase, exporta, fac profit, contribuie la cresterea PIB-ului. Pot fi judecate laolalta?
Este adevarat ca se mentin, in multe dintre companiile statului, incompetenta managerilor, lucrul de mantuiala, consumurile aiurea de resurse energetice si materii prime importate cu valuta forte. Au fost insa adunate deja multe dovezi, in acesti ani de criza, ca sunt si numeroase companii care au trecut la grabirea restructurarilor.
Intai si intai, prin reglarea raporturilor productie-consum si salarii-munca. Si fara a pune semnul egal intre disponibilizarile de personal si restructurare. Aceste din urma companii, mari, mijlocii sau
