- Social - nr. 217 / 6 Noiembrie, 2013 Acum, cand mai traim o toamna a galbenului ruginiu, cand, pe tacute, ne pregatim apropierea de "iarna vulgara” a existentei, ca intr-o "strofa de lacrimi”, de fiecare data ne amintim de marele poet Adrian Paunescu. Murmuram versuri din "Repetabila povara”, cu gandul la dusii sau inca traitorii nostri parinti, "enigmatici si cuminti”, la vietile batranilor singuri la vremea in care prin repetate toamne, de atatia ani, mereu "semnale de primejdie” se primesc! Acum, cand "Si toamna veni in gradina de vara / Si noi ne trezim deodata ca-i frig / Si, vai, n-are nimeni dreptul sa moara, / Cat frunze mai cad peste ape, la dig” (…) si "catre amurg o luam spre trecut”, realizam cat de actuala este azi poezia lui Adrian Paunescu. Cu risipire de generozitate, in statornica lui pretuire pentru Ardeal si Romania Mare, amenintata si muscata azi de autonomii teritoriale, atunci cand "bat clopote” si "dangate s-amesteca sub cer”, ne amintim ca poetul se dorea un "Tricolor uitat in Muntii Apuseni.” Pentru ca iubirea lui pentru Ardealul "cu muntii lui de aur la caramb”, a fost, intotdeauna, "punct de durere si lumina.” Acum, cand lupii vremii "bat la usi” sub "arbitrul de cenusa, sub severele examene” ale vietii de azi, prin care tot mai rare sunt, de la o vreme incoace, vestile bune, cu nemarginita incredere in greutatea cuvantului, ii citim versurile, poezia lui Adrian Paunescu fiind, ca un testament, cantecul vesnic, cel fara de moarte. Acum, cand "E toamna, e groaza, e melancolie” si ne amintim ce batrani suntem toti, ca frunzele trecatori, forta ideii si a cuvantului lui este mai puternica decat tunul. Invingator si nemuritor, Poetul a ofilit "glorioasele mediocritati” ale timpului, prin puterea versului, prin dragoste si generozitate. Si prin ales, dumnezeiesc si rar har, prin aleasa chemare si supratalent! Acum, cand mereu de la o vreme pa