Preot loan ŞTEFANESCU
Până de curând, dacă m-ar fi întrebat cineva care este cea mai mare bucurie a vieţii mele, n-aş fi putut răspunde la această întrebare. Deşi, am avut şi bucurii, nu puteam să spun care ar fi cea mai mare, socotinudu-le pe toate mari.
Însă după mulţi ani de viaţă şi de slujire la Sf. Altar, conştiinţa mea îmi spune că cea mai mare bucurie a vieţii mele nu este o bucurie din vreun succes personal, nici din vreo realizare, fie ea importantă, ci, cea mai mare bucurie a vieţii mi-o dă: săvârşirea Sfintei Liturghii. Atunci bucuria mea este deplină şi este unică, este cea mai mare bucurie a vieţii să slujeşti Sf. Liturghie împreună cu îngerii din cer, în prezenţa Mântuitorului Hirstos.
Săvârşirea Sfintei Liturghii înseamnă a înota în lumină, a te îmbăta de dragoste şi a rămâne uimit în faţa tainei iubirii şi a frumosului divin. Într-un cuvânt, înseamnă a te întâlni mai uşor şi în fiecare zi cu Dumnezeu.
În urmă cu câţiva ani, am primit o scrisoare în care se afla un pomelnic. Am luat legătura cu persoana respectivă şi, printre altele, mi-a spus că soţia lui nu poate avea copii. Cu toate că a fost pe la diferiţi medici şi a urmat tot felul de tratamente, nu s-a rezolvat nimic. M-a rugat să-i pomenim la Sfânta Liturghie.
I-am pomenit timp de un an de zile, după care primesc un telefon de la el, spunându-mi, plin de bucurie, că soţia lui a rămas însărcinată.
După câteva zile m-a sunat din nou, spunându-mi că are un prieten, care este căsătorit de câţiva ani, dar nu poate avea copii. Mi-a dat numele lor şi i-am pomenit şi pe ei la Sf. Liturghie. Cu ajutorul Maicii Domnului şi al Sfântului Nipon, a rămas şi soţia prietenului însărcinată.
La timpul cuvenit soţia lui a născut un băieţel şi i-a pus numele Teodor, iar apoi, la scurt timp a născut şi soţia prietenului său tot un băiat şi i-a pus numele Ioan.
Dumnez
