Departe de ochii noştri, oricum la ani-lumină de preocupările şi priorităţile clasei politice de pe Dâmboviţa eternă, statele mari ale lumii duc o politică extrem de agresivă şi suţinută pentru identificarea talentelor excepţionale.
Liderii politici ai ţărilor respective au formulat în acest sens agende foarte bine structurate, au alocat mijloace, au dat drumul în teren (intern şi extern) unor echipe de head hunters în posesia manualelor de evaluare a talentelor excepţionale. Ştiind că, acasă la ei, produsele vânătorii vor fi integrate în şcoli sau centre speciale pentru „tineri cu înalt potenţial intelectual”, oferind condiţii de vis pentru copii şi părinţii acestora. Construind astfel baza pe care se va asigura continuarea competitivităţii naţionale în domeniile de vârf ale tehnologiei, dar şi artei, sportului şi culturii în general. Acum, într-un secol în care competitivitatea este similară cu supravieţuirea naţională.
Ceva nou? Nu, răspund cei de la DOUANCE (şcoală belgiană de excelenţă), căci Platon, în Republica, scria că
„Veţi concepe copii care să vă semene. Dar, fiindcă toţi sunteţi părinţi, se poate întâmpla ca din aur să se nască un urmaş din argint, din argint unul de aur şi ca transmutaţii similare să aibă loc şi între alte metale. Astfel, în primul rând şi înainte de toate, zeii ordonă magistraţilor să-şi supravegheze cu atenţie copiii, de a fi atenţi la metalul care este amestecat în sufletul lor şi să fie nemiloşi dacă văd că proprii lor copii prezintă un aliaj de aramă sau fier, trimiţându-i în acest caz în clasa artizanilor sau ţăranilor; dar dacă, din rândul acestora din urmă, se naşte un copil al cărui suflet nu are decât aur sau argint, zeii vor ca el să fie cinstit pe măsură”.
Reamintind de mai multe ori că puterea ar trebui să fie încredinţată celor în care „nous” (spiritul) este mai important decât „thoumous” (inima)