Urmează cel mai dur examen din istoria acestei anlianţe politice care a reuşit formidabila performanţă de a obţine la alegeri atât de multă încredere din partea populaţiei, încât dispune de o majoritate parlamentară de peste 70 la sută. În acest moment, în mod paradoxal, au dreptate şi cei care afirmă că alianţa nu se rupe, dar şi cei care prognozează ruperea acesteia.

Totul depinde, dar absolut totul, de viitoarea Lege a bugetului şi de modul în care ea va fi respectată.În urma negocierilor cu troica - FMI, Comisia Europeana şi Banca Mondială -, s-a stabilit linia de demarcaţie între partea plină şi partea goală a paharului. Pe de-o parte, Guvernul Ponta este constrâns la un deficit extrem de scăzut, pe de altă parte, sunt necesare resurse masive pentru crearea de locuri de muncă şi generarea de valoarea adaugată. Există o populaţie care a primit, după primul an de la alegeri, o serie de reparaţii, e adevărat, destul de modeste, şi, pe de altă parte, există aceeaşi populaţie care, în continuare, este marcată de numeroase speranţe, dar şi de temerea că, în loc să se îmbunătăţească, viaţa se va înrăutăţi. Măiestria Guvernului este că în acest an, extrem de dificil fiindcă este anul în care într-adevăr ar urma să ieşim din criză, dar, în acelaşi timp, este şi anul marcat de două campanii electorale, să poată controla economia, ferind-o de derapaje şi, în acelaşi timp, să facă în aşa fel încât viaţa cetăţenilor să se îmbunătăţească şi nu care cumva să se înrăutăţească. Este nu numai o operaţie de reglaj fin, ci şi una care presupune curaj, profesionalism, imaginaţie şi inteligenţă.

În acest moment, cei care se îndoiesc de faptul că vom putea să trecem în buget şi să şi realizăm investiţii, care să reprezinte 6 la sută din PIB, au dreptate. Obiectivul este extrem de ambiţios. Dar au dreptate şi cei care speră că se va putea. Au dreptate cei care se îndoie