Fostul premier Emil Boc, deşi aflat la Primăria Cluj şi relativ absent din prim-planul politicii naţionale, este una dintre ţintele preferate ale lui Victor Ponta. Şi pentru că discursul "grelei moşteniri" este cel mai accesibil pentru orice Guvern care trebuie să îşi justifice eşecurile, dar şi pentru că USL a câştigat alegerile din decembrie 2012 urcându-se pe valul de nepopularitate generat de măsurile de austeritate ale guvernului PDL, ca să spunem lucrurilor pe nume.
În contextul măsurilor negociate de Guvernul Ponta cu FMI, găsesc acest lucru puţin amuzant. Să mă explic. Să revenim o clipă la data de 6 mai 2010, atunci când preşedintele Traian Băsescu a comunicat reducerea salariilor bugetarilor cu 25% şi tăierea pensiilor cu 15%. Deşi indiscutabil deosebit de dure, măsurile de austeritate nu trebuiau să lovească, în faza lor iniţială, şi în mediul de afaceri, ci erau destinate reducerii cheltuielilor statului.
Creşterea TVA-ului de la 24% s-a decis de PDL ca măsură de compensare după ce Curtea Constituţională a decis că tăierea pensiilor cu 15% este neconstituţională, în ciuda opoziţiei preşedintelui Băsescu, care spunea, de altfel, că este una dintre marile erori politice. Majorarea TVA cu 5% a fost evident simţită şi de mediul de afaceri, care iniţial trebuia să scape neatins. Dar prin actualul acord negociat cu FMI, Guvernul Ponta nu a făcut altceva decât să continue măsurile dure asumate de guvernele PDL pe care le critica de dimineaţa până seara, lovind de această dată mediul de afaceri, sectorul care ar trebui să genereze creştere economică. Asta, în condiţiile în care, pe vremea când se aflau în Opoziţie, liderii USL cereau în permanenţă reducerea fiscalităţii. Dar acest lucru deja nu ar trebui să ne mai mire; sunt sigură că v-aţi obişnuit ca USL să spună una în Opoziţie şi alta la Putere.
Nu în ultimul rând, nu pot să nu remarc diferen
