Un nou dosar instrumentat de DNA arată că în sistemul judiciar corupţia există în continuare la cel mai înalt nivel. De această dată, este vorba despre un procuror care ocupa o funcţie de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi care oferea protecţie unor persoane cercetate penal prin intervenţii pe lângă colegii săi.

Doamna Angela Nicolae a lucrat direct cu toţi procurorii generali ai României în ultimii 10 ani, bucurându-se de o poziţionare excelentă în ca­drul sistemului, lucru care i-a asigurat une­ori succesul intervenţiilor pe lângă colegi. Faptul că ve­dem în continuare dosare de co­rup­ţie cu magistraţi, în con­­diţiile în care în ultimii cinci ani au fost condamnaţi de­fi­nitiv pes­te 30 de pro­cu­rori sau jude­cători români, multe alte ca­zuri aflându-se în pre­zent pe rolul instanţelor de judecată, este fără dubiu un indicator de boală gravă şi pro­fundă a sistemului. Partea plină a pa­ha­ru­lui este că în continuare DNA instru­men­tează dosare care implică magistraţi, indi­ferent de poziţiile pe care aceştia le ocupă, şi instanţe ca­re autor­i­zează măsuri investigative intru­si­ve (CSM), dis­pun arestări şi pronunţă con­dam­nări atunci când probele aflate la do­sar sunt convingătoare.

Observăm de multe ori că magistraţii corupţi ocupă funcţii de conducere pe care le fo­lo­sesc pentru a se îmbogăţi şi că, uneori, în activitatea in­fracţională sunt implicate per­soane de în­cre­dere, în ge­ne­ral membri ai familiei. Mo­ti­vaţia nu poate ţine de nivelul de salarizare, pentru că ma­gistraţii bene­fi­ciază de o sa­larizare bună la nivelul sec­torului public din România. Pro­curorul general al Ro­mâ­niei s-a declarat „mâh­nit“ atunci când a fost informat cu privire la reţi­ne­rea doamnei procuror pe care o are în sub­or­dine. Dincolo de mâhnire, e nevoie de mă­suri concrete prin care să se limiteze pro­li­fe­rarea a