Urmeaza cel mai dur examen din istoria acestei anliante politice care a reusit formidabila performanta de a obtine la alegeri atat de multa incredere din partea populatiei, incat dispune de o majoritate parlamentara de peste 70 la suta. In acest moment, in mod paradoxal, au dreptate si cei care afirma ca alianta nu se rupe, dar si cei care prognozeaza ruperea acesteia. Totul depinde, dar absolut totul, de viitoarea Lege a bugetului si de modul in care ea va fi respectata.
In urma negocierilor cu troica – FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala –, s-a stabilit linia de demarcatie intre partea plina si partea goala a paharului. Pe de-o parte, Guvernul Ponta este constrans la un deficit extrem de scazut, pe de alta parte, sunt necesare resurse masive pentru crearea de locuri de munca si generarea de valoarea adaugata. Exista o populatie care a primit, dupa primul an de la alegeri, o serie de reparatii, e adevarat, destul de modeste, si, pe de alta parte, exista aceeasi populatie care, in continuare, este marcata de numeroase sperante, dar si de temerea ca, in loc sa se imbunatateasca, viata se va inrautati. Maiestria Guvernului este ca in acest an, extrem de dificil fiindca este anul in care intr-adevar ar urma sa iesim din criza, dar, in acelasi timp, este si anul marcat de doua campanii electorale, sa poata controla economia, ferind-o de derapaje si, in acelasi timp, sa faca in asa fel incat viata cetatenilor sa se imbunatateasca si nu care cumva sa se inrautateasca. Este nu numai o operatie de reglaj fin, ci si una care presupune curaj, profesionalism, imaginatie si inteligenta.
In acest moment, cei care se indoiesc de faptul ca vom putea sa trecem in buget si sa si realizam investitii, care sa reprezinte 6 la suta din PIB, au dreptate. Obiectivul este extrem de ambitios. Dar au dreptate si cei care spera ca se va putea. Au dreptate cei care se indoie
