Aproape pe furiş, Gigi Becali a fost transferat din Penitenciarul Jilava în cel de la Poarta Albă, judeţul Constanţa. N-a fost vreun abuz, ci s-a făcut voia sa. Fostul parlamentar-europarlamentar-şef de partid, pe vremuri iute la mânie şi degrabă înjurătoriu de procurori, a socotit că nu poate pierde vremea într-o închisoare de la marginea Capitalei, ci trebuie să ajungă musai în Dobrogea lui Gică Hagi şi a Sfântului Apostol Andrei.

Jilava este locul în care de-a lungul timpului au fost împuşcaţi generalul Gabriel Marinescu şi mulţi alţi generali, colonei şi maiori (de către legionari), Ion Antonescu şi ceilalţi demnitari din lotul Mareşalului (de către comunişti), Eugen Ţurcanu şi ceilalţi torţionari care au condus „reeducarea de la Piteşti” (folosiţi şi executaţi de regimul stalinist al lui Dej), dar şi sadicul criminal în serie Ion Rîmaru (în 1971, sub Ceauşescu).

Cunoscută fiind dorinţa lui Gigi Becali de a intra în istorie chiar şi prin efracţie, pentru a se intabula într-o pagină dedicată eroilor neamului, e de mirare că martirul din Maybach nu s-a legat de stâlpul de execuţie din Valea Piersicilor, ci a preferat briza tăioasă de la Poarta Albă. E posibil ca Gigi Becali să nu ştie suferinţa pe care s-a clădit legenda Penitenciarului Poarta Albă. Să nu fi aflat că locurile în care-l poartă paşii, la plimbarea dintre micul dejun şi masa de prînz, sunt pavate cu oase de martiri. Dar se poate şi ca Becali să cunoască toate astea, şi tocmai de aceea să fi cerut mutarea la Poarta Albă. De o vreme, omul încearcă să-şi cioplească două dimensiuni: de sfânt şi de martir. Călare pe moaştele Apostolului Andrei, latifundiarul captiv fluieră cu jale, suflând în tibiile miilor de victime ale Canalului, în speranţa că Duhul Sfânt îl va elibera înainte de vreme, pentru a-l reda lui Reghe, lui Meme, lui Mache şi lojei oficiale de la Steaua.

O zi din viaţa lui G