Vitalie Ciobanu: „Cred că am traversat cu toții în ultimii 4 ani o perioadă de maturizare. E un capital ce trebuie învestit în viitorul acestui popor.”
O săptămână înainte şi trei zile după nu contenesc comentariile şi datul cu părerea pe marginea unei întrebări sacramentale: de ce s-ar duce sau de ce a venit lumea la mitingul din 3 noiembrie, organizat de guvernanţi? Răspunsurile cuprind un larg evantai de opţiuni politice, partinice, doctrinare, dar mai ales o amplă revărsare de umori. „Cum să spună el că este pro-european şi să ne cheme la solidaritate pentru Vilnius, dacă eu ştiu sigur că e un hoţ, un traficant, un mafiot, și că ţara suferă de foame!” Acesta este genul de reacție vehementă, care nu admite nuanţări, contextualizări, oportunităţi. La celălalt capăt, comuniştii vorbesc de manipulare, folosirea resurselor administrative, substrat electoral. Atât justiţiarii radicali de dreapta, cât şi propagandiştii lui Voronin pretind că oamenii au fost ameninţaţi, şantajaţi, avertizaţi că-şi vor pierde slujbele dacă nu vor veni să strige pentru Europa în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Toată această desfăşurare de patimi trădează nişte frustrări ale momentului. Cei care s-au plasat pe dinafara evenimentului, dintr-un motiv sau altul, s-au întrecut în interpretări sofisticate şi ranchiunoase la adresa puterii care a reuşit să adune la o acțiune publică, în Chișinău, circa o sută de mii de cetățeni, cum nu s-a mai întâmplat în ultimele două decenii. Orice s-ar spune, este o performanţă, iar genericul mitingului din 3 noiembrie a corespuns interesului naţional: integrare europeană, nu alipire la Rusia.
Oamenii au venit din convingere, nu doar de dragul partidelor din coaliție. Au venit și pentru că era o zi frumoasă, cu soare, care inspira optimism. Era o bună dispoziție ce nu putea fi trucată, spre surprinderea unor „cassandre” de se