Anul acesta, pentru prima dată în istoria Festivalului de la Cannes, juriul a decis să acorde mult rîvnitul Palme d’Or nu doar unui regizor, ci şi actorilor principali din filmul acestuia. Cîştigătorul, Adèle: Capitolele 1 şi 2, poate fi văzut acum şi în cinematografele româneşti, după ce a dat naştere la aprigi dezbateri în Occident. „Una dintre tragediile erei Internetului este că uneori filmele primesc atenţie pentru toate motivele greşite“ . Aşa îşi începe Stephanie Zacharek, criticul de la The Village Voice, cronica pe care i-o dedică noului film al lui Abdellatif Kechiche, distins pe Croazetă cu cel mai important trofeu. Şi observaţia este cît se poate de justă în acest caz. Palme d’Or-ul primit de Adèle („filmul cu lesbiene“, cum s-au grăbit să-l numească jurnaliştii) a fost interpretat imediat ca o reacţie a juriului prezidat de Steven Spielberg la protestele pariziene împotriva legalizării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Deşi membrii juriului, printre care s-a numărat şi Cristian Mungiu, au negat hotărît intenţia vreunui statement politic, acuzaţia nu a putut fi ştearsă. Iar faptul că actriţele Adèle Exarchopoulos şi Léa Seydoux au împărţit laurii cu Abdellatif Kechiche (nu doar regizor, ci şi unul dintre scenariştii şi producătorii filmului) a stîrnit noi suspiciuni: cum se face că de această premieră în istoria Festivalului beneficiază tocmai două actriţe care interpretează – hélas, atît de convingător... – roluri de lesbiene? (În paranteză fie spus, protagonista are pe ecran şi experienţe heterosexuale, iar opţiunile sale în această privinţă nu sînt chiar ferme.) Acuzaţiile nu s-au oprit aici. Julie Maroh, autoarea al cărei roman grafic (foarte grafic) a fost adaptat liber (foarte liber) de către cineastul franco-tunisian, l-a criticat pe acesta pentru secvenţele erotice ale filmului – „o etalare brutală şi chirurgicală, excesivă şi rec