România a cheltuit pentru construcţia de autostrăzi 9 miliarde de euro din 1990 şi până anul trecut. Aproape 400 de milioane pe an. La un preţ mediu de 10 milioane de euro/kilometru (bulgarii plătesc, în zonele de munte, 5,5 milioane de euro/kilometru), ar fi trebuit ca România să dea în folosinţă, după Revoluţie, 900 de kilometri de autostradă. Cu cei 140 construiţi înainte de 1989, am fi avut acum peste 1.000.

În realitate, ţara noastră are, la finalul lui 2013, un număr total de 545 de kilometri de autostradă (cu tot cu cei făcuţi în timpul comunismului). Un calcul simplu ne arată că s-au construit 405 kilometri (un preţ mediu de aproape 22,4 milioane de euro / kilometru), în condiţiile în care autostrăzile au fost construite, aproape în totalitate, la şes şi podiş (prin comparaţie, preţul mediu al kilometrului de autostradă la câmpie este în Bulgaria de 2,4 milioane de euro).

Cu excepţia direcţiei Piteşti - Bucureşti (tronson făcut pe vremea lui Ceauşescu) - Constanţa, nicio altă direcţie strategică n-a fost realizată în România. Nu s-a legat graniţa de Vest de Bucureşti, nici Capitala de Cluj şi Iaşi, nu s-a realizat mult-aşteptatul coridor peste Munţii Carpaţi, nu s-au legat provinciile istorice între ele (Ţara Românească-Transilvania, Transilvania-Moldova, Moldova-Ţara Românească).

Cifrele de mai sus arată că, din 1990 şi până acum, nu banii au lipsit în România pentru a se construi mult-râvnitele şosele de mare viteză. Cu cele 9 miliarde de euro cheltuite în România pentru nişte bucăţi de tronsoane care ajung nicăieri (nu s-a realizat încă nicio legătură a centrului ţării cu ieşirile spre Ungaria, Bulgaria sau Moldova), vecinii de la Sud ar fi construit peste 2.700 de kilometri de autostradă (preţul mediu în Bulgaria este de 3,3 milioane de euro / kilometru, ţara având în total 562 de kilometri în folosinţă, cu aproape 20 mai mult decât Rom